Să fie în voi această minte...

Ellen G. White

Signs of The Times
3 Septembrie, 1902


Etica insuflată de Evanghelie, nu recunoaște nici un alt standard în afara perfecțiunii minții lui Dumnezeu, a voinței lui Dumnezeu în ființa omenească. Dumnezeu cere de la creaturile Sale conformitate cu voința Sa. Imperfecțiunea caracterului este păcat, iar păcatul este călcarea Legii. Toate atributele caracterului neprihănit, locuiesc în Dumnezeu ca un perfect și armonios întreg. Toți cei care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal, au privilegiul de a poseda aceste atribute. Aceasta este știința sfințeniei.
Cât de glorioase sunt posibilitățile puse înaintea rasei căzute! Prin Fiul Său, Dumnezeu a revelat excelența la care omul este capabil de a ajunge. Prin meritele lui Hristos, omul este ridicat din starea lui degradată, purificat, și făcut mai prețios decât lingoul de aur de Ofir. Este posibil ca el să devină un însoțitor al îngerilor, în slavă, și să reflecte imaginea lui Isus Hristos, strălucind chiar în orbitoarea splendoare a Tronului veșnic. Este privilegiul omului să aibă credința că, prin puterea lui Hristos, el va fi făcut nemuritor. Cu toate acestea, cât de rar își dau oamenii seama la ce înălțimi ar putea ajunge dacă ar permite lui Dumnezeu să dirijeze fiecare pas al lor!

"Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină pe drumul meu." (Ps 119:105)

Dumnezeu îngăduie fiecărei fiinţe umane să-și exercite individualitatea. El dorește ca nimeni să nu-și supună mintea, minţii altui muritor. Cei ce doresc să fie transformați în minte și caracter, nu trebuie să se uite la oameni, ci la Exemplul divin. Dumnezeu dă fiecăruia invitația, "Să fie în voi această minte, care a fost de asemenea, în Hristos Isus." Prin convertire și transformare, oamenii trebuie să primească mintea lui Hristos. Fiecare trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu cu o credință individuală, cu o experiență individuală, cunoscând pentru el însuși că Hristos este format în interior, nădejdea slavei. Pentru noi, imitarea exemplului oricărui om -chiar unul pe care l-am putea considera ca fiind aproape perfect în caracter- înseamnă a ne pune încrederea într-o ființă umană cu defecte, în cineva care nu este în măsură să ne ofere nici o iotă, sau o frântură de perfecțiune.
Ca Exemplul al nostru, avem Unul care este tot și în toate, Cel dintâi dintre zece mii; Unul a cărui Excelență este dincolo de orice comparație. El a adaptat cu bunăvoință viața Sa, pentru imitație universală. Unite în Hristos au fost, bogăție și sărăcie; măreție și umilință; putere nelimitată, și blândețe și smerenie, care vor fi reflectate în fiecare suflet care-L primește pe El. În Isus, prin calitățile și puterile minții umane, a fost revelată înțelepciunea celui mai mare Învățător pe care lumea L-a cunoscut vreodată.
Înaintea lumii, Dumnezeu ne transformá în martori vii, în ceea ce bărbații și femeile pot deveni prin harul lui Hristos. Suntem îndemnați să depunem eforturi pentru perfecționarea caracterului. Învățătorul divin spune: "Fiți dar perfecți, după cum și Tatăl vostru care este în Ceruri, este perfect." Ne chinuiește Hristos cerându-ne o imposibilitate? -Niciodată, niciodată! Ce onoare pune El asupra noastră îndemnându-ne să fim sfinți în sfera noastră, așa cum Tatăl este sfânt în sfera Lui! El ne poate de posibilitatea să facem acest lucru, pentru că El declară: "Toată puterea Mi -a fost dată în Cer și pe pământ." (Mat 28:18). Este privilegiul nostru de a pretinde această putere nelimitată.

Slava lui Dumnezeu este caracterul Său. În timp ce Moise era pe munte, mijlocind cu stăruință înaintea lui Dumnezeu, el s-a rugat: "Te rog, arată-mi slava Ta". Ca răspuns, Dumnezeu a declarat: "Voi face ca toată bunătatea mea să treacă înaintea ta, și voi vesti numele Domnului înaintea ta; și voi fi milostiv cu cine voi fi milostiv, și voi arăta îndurare cui voi arăta îndurare". (Ex 33:19)
Slava lui Dumnezeu -caracterul Său- a fost atunci dezvăluit: "Domnul a trecut pe dinaintea lui [Moise], și a strigat: Domnul, Domnul Dumnezeu, plin de îndurare și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate și adevăr, păstrând îndurare pentru mii, care iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, și care cu nici un chip nu va socoti nevinovat pe cel vinovat." (Ex 34:6-7)
Acest caracter a fost revelat în viața lui Hristos. Pentru ca El să poată, prin propriul Său exemplu, condamna păcatul în firea pământească, în trup omenesc, El a luat asupra Sa asemănarea firii păcătoase, venind pe pământ în trup omenesc. În mod constant, El a privit caracterul lui Dumnezeu; în mod constant, El a dezvăluit acest caracter lumii.
Domnul Hristos dorește ca urmașii Săi să descopere în viața lor același caracter. În rugăciunea Sa de mijlocire pentru ucenicii Săi, El a declarat: "Slava [caracterul] ce Tu Mi-ai dat, Eu le-am dat lor; pentru ca ei să poată fi unul, așa cum și Noi suntem Unul; Eu în ei și Tu în Mine, pentru ca ei să poată fi făcuți perfecți în unul; ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine". (Ioan 17:23)

Astăzi, este încă scopul Lui să sfințească și să curețe Biserica Sa, prin spălarea cu apă prin Cuvânt, ca să-și poată prezenta Lui Însuși o Biserică glorioasă, fără pată sau zbârcitură, sau orice astfel de lucru; o Biserică sfântă și fără cusur. Nu există binecuvântare mai mare decât caracterul pe care El a manifestat, ce poate cere Hristos ca Tatăl Său să reverse asupra acelora care cred în El. Câtă mărinimie există în cererea Domnului Isus! Ce plinătate de har are privilegiul de a primi fiecare urmaș al lui Hristos!

Dumnezeu lucrează cu cei ce reprezintă în mod corespunzător caracterul Său. Prin ei, voia Lui se face pe pământ așa cum se face în Cer. Sfințenia, conduce pe cel ce o are, să dea roade, abundând în orice lucrare bună. Cel ce are mintea care era în Hristos, nu obosește niciodată în facerea de bine. În loc de a aștepta promovarea în această viață, el așteaptă cu nerăbdare timpul când Maiestatea Cerurilor va înălța pe cei sfințiți la Tronul Său, spunându-le: "Veniți, binecuvântații Tatălui Meu! Moșteniți Împărăția pregătită pentru voi de la întemeierea lumii". (Mat 25:34)

O, dacă am putea aprecia mai deplin onoarea pe care Hristos ne-o atribuie! Purtând jugul Său și învățând de la El, noi devenim ca El în aspirație, în blândețe și smerenie, în mireasma caracterului Său și uniți cu El în a da laudă și cinste și slavă lui Dumnezeu, ca suprem. Cei care trăiesc la înălțimea mărețelor privilegii ce le sunt date în această viață, vor primi o răsplată veșnică în viața viitoare.

 "Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare; care, la început a fost vestită de Domnul, și ne-a fost confirmată de cei ce L-au auzit". (Ev 2:3)

claudiu popa,

19.07.2016

Burgos, Spania