Există suport biblic
pentru hirotonirea femeilor
ca pastor și prezbiter?
(2) - partea a doua
Învață oare Biblia că femeile pot fi hirotonite în
lucrare, ca prezbiteri și pastori?
4. Pot exista femei prezbiter, însă nu femei pastor?
Care NU ESTE problema: diferența de oficiu
Problema hirotonirii femeilor pentru lucrarea
evanghelică, nu trebuie să se confunde cu faptul că femeile pot fi prezbiteri,
însă nu pot fi pastori.
În Biblie este arătat clar că,
cei ce au
aprobarea divină pentru a realiza funcții de supraveghere/conducere în oficiul
evanghelic, sunt prezbiterii sau pastorii, și,
Noul Testament
nu face nici o deosebire esențială între cele două oficii.
Termenii greci, presbuteros y episkopos, sunt folosiți
alternativ în NT cu referire la prezbiter, supraveghetor/episcop; (Fapte
20:17,28; Tit 1:5-7; 1ª Petru 5:1-3). Aceleași cerințe (caracteristici) se
aplică pentru cele două oficii (1ª Tim 3:1-7, Tit 1: 5-9), și ambele funcții
realizează aceeași lucrare de păstorire a turmei (Fapte 20:17,28; 1ª Petru
5:1-4; 1ª Tes 5:12).
Un citat al unui teolog american, Layman Coleman, ne
spune același lucru:
“Dacă
prezbiterii și episcopii sunt cunoscuți cu același nume, și dacă trebuie să
aibă aceleași calități, și dacă ei îndeplinesc efectiv aceleași funcții, atunci
ce dovadă mai mare putem dori privind egalitatea și identitatea lor? Deși
astăzi se împart unele responsabilități între prezbiteri și pastori (episcopi),
ei împlinesc, în esență, același oficiu.” (Lyman Coleman, The Apostolical and
Primitive Church, pag. 196)
Care ESTE problema?
Din moment ce Biblia nu face nici o distincție între
oficiile de prezbiter și pastor, ar fi o inconsistență biblică să se
hirotonisească femei ca prezbiteri, dar nu ca pastori.
Hirotonirea femeilor ca prezbiteri și pastori este una
din două: biblică sau nebiblică. Întrebarea cheie este atunci, dacă Biblia
permite femeilor să exercite funcțiile de conducere sau de supervizare,
atribuite prezbiterilor și pastorilor.
5. Conducerea Sfântului Duh
Care NU ESTE problema: Darurile spirituale
Problema hirotonirii femeilor nu ar trebui să fie
confundată cu faptul că Duhul Sfânt poate chema și împuternicii femeile cu
daruri cerești pentru lucrare. Vechiul Testament a prezis o revărsare a Duhului
Sfânt asupra „fiii și fiicele voastre“ (Ioel 2:28). Noul Testament ne învață că
Spiritul Sfânt cheamă și împuternicește bărbați și femei cu diferite daruri
spirituale (1ª Cor 12, RoM 12:3-8, Ef 4:7-13). În timp ce Dumnezeu Însuși a
ales și investit în mod direct pe profeți, El a dat instrucțiuni (porunci) ca
hirotonirea prezbiterilor și pastorilor să fie făcute de către Biserică (Rom
10:14,15; Tit 1:15, Fapte 14:23). Darurile spirituale sunt date de Duhul Sfânt,
dar ele sunt de asemenea, reglementate de Sfintele Scripturi. Același Duh Sfânt
care cheamă și împuternicește bărbați și femei cu daruri pentru slujire,
distribuie daruri fiecăruia, „după cum voiește” (1ª Cor 12:11 și Ev 2:4). Și
același Duh Sfânt l-a inspirat pe Apostolul Pavel să dea instrucțiuni privind
calitățile necesare pentru oficiul/funcția de prezbiter sau pastor. În plus
față de cele două criterii stabilite în 2ª Tim 2:2, credincioșia și capacitatea
de a învăța pe alții Cuvântul inspirat, de asemenea, ni se spune că aspiranți
la rolul de lider, de pastor/prezbiter, trebuie să posede calitățile enumerate
în 1ª Tim 3:1-6 și Tit 1:5-9. Iar una dintre ele, este faptul că prezbiterul
sau pastorul trebuie să fie, „soțul unei singure soții“ (1ª Tim 3 2, Tit 1: 6).
Și soțul, conform cu Biblia, nu poate fi femeie. Deci, concluzia clară în acest
moment este că, din punct de vedere biblic, femeile nu pot fi soțul unei
singure soții și prin urmare, nu însușesc condițiile necesare pentru a oficia
în funcția de pastor sau prezbiter. Am putea termina aici studiul nostru, însă
ca să întărim convingerea noastră și ne stabilim o credință de neclintit în
adevărurile biblice vom continua, pentru a descoperii noi cunoștințe și
învățături divine, ce ne vor servi pentru a apăra poziția noastră, nu cu idei omenești
personale, culturale, sau „politic corecte”, ci pe „stă scris”, ca niște
adevărați ucenici ai Domnului Hristos.
Cuvântul grec folosit pentru soț este, ander/andros, un
cuvânt specific care se folosește mereu pentru o ființă umană de gen masculin. Dacă
acceptăm că Apostolul Pavel a fost inspirat de Duhul Sfânt când a scris de două
ori, că un prezbiter sau pastor trebuie să fie un bărbat/aner (1ª Tim 3:2; Tit
1:6), această condiție specificată pentru oficiu, plantează anumite întrebări
cruciale.
Care ESTE problema?
Când Apostolul Pavel a restrâns funcția de
pastor/prezbiter doar la bărbați, a fost el influențat de cultura timpului, sau
a fost inspirat de Dumnezeu? Presupunând a doua opțiune, mi-am pus întrebarea:
poate Dumnezeu/Duhul Sfânt, să cheme o femeie la funcția de conducător/lider,
ca prezbiter/pastor, când El Însuși a indicat în Cuvântul Său scris că această
funcție poate fi ocupată doar de bărbați? Sau altfel spus, se contrazice Duhul
Sfânt, chemând femeia la o lucrare de la care este exclusă prin instrucțiunile
Aceluiași Duh Sfânt, în Cuvântul lui Dumnezeu?
Profeta Domnului răspunde:
“...pentru că Duhul lui Dumnezeu a fost
Acela care a inspirat Biblia, este cu neputință ca învățătura Duhului să fie
vreodată contrară aceleia a Cuvântului. ...Duhul n-a fost dat — și nici nu va
fi oferit vreodată — pentru a înlătura Biblia, fiindcă Scripturile declară
lămurit: Cuvântul lui Dumnezeu este unitatea de măsura prin care trebuie să fie
pusă la probă toată învățătura și experiența.” (TV, 11,12)
Pe de altă parte, poate Biserica în mod licit, să
comisioneze femei pentru a realiza lucrări pe care Duhul Sfânt nu le aprobă? Ar
trebui Biserica să acționeze în cadrul limitelor stabilite de către Spiritul
Sfânt în Cuvântul scris, sau Biserica, conform cu propria sa înțelepciune și
voință, poate legisla ea însăși norme care contrazic Sfintele Scripturi?
6. Tăcerea și predarea învățăturii de către femei
Care NU ESTE problema: a pune botniță femeilor
Chestiunea dacă ar trebui hirotonite femei ca prezbiteri
sau pastori, nu trebuie confundată cu, dacă se permite sau nu femeilor să
vorbească în Biserică.
Când Scriptura impune femeilor tăcerea în Biserică (1ª
Cor 14:34), asta nu înseamnă că ele nu pot spune rugăciuni, cânta, profetiza,
sau predica în biserici. În aceeași Epistolă către Corinteni unde Pavel ordonă
femeilor să tacă în biserici, el arată că femeile pot spune rugăciuni și
profetiza (predica), mereu când sunt îmbrăcate cum se cuvine (1ª Cor 11:2-16).
Și tot marele Apostol ne spune că cel care profetizează, vorbește „spre
edificare, exortare și consolare” (14:3). De asemenea, la fel ca în porunca din
același capitol, ca cei ce vorbesc în limbi „să tacă în biserică“, în cazul în
care nu este nici un traducător prezent (1ª Cor 14:28), ordinul ca femeile „să
tacă în biserici”, sugerează că Pavel vrea ca femeile să-și exercite darul lor
de a vorbi, doar în cadrul anumitor norme adecvate.
În plus, același Pavel, care cere ca femeile „să învețe
(ele însele) în tăcere“ (1ª Tim 2:11), și care nu permite femeilor să „învețe
(pe alții), nici să exercite autoritate asupra bărbatului“ (1ª Tim 2:12 trad.
KJV), se pare că a aprobat lucrarea de „învățare a altora” a Priscilei și
Acuila, în instruirea lui Apolo (Fapte 18:26). Pavel însă se explică foarte
clar când cere de asemenea ca femeile să facă un anumit tip de predare a
învățăturii: „...femeile în vârstă ... să învețe (pe alții) ceea ce este bine”
(să fie învățătoare/profesoare de lucruri bune – KJV) și „să le învețe pe
femeile tinere să-și iubească soții și copiii lor“ (Tit 2:3-5 KJV).
Aceste texte ar trebui să arate cercetătorului Bibliei,
că interdicția pentru femei de a „învăța sau a avea autoritate asupra
bărbaților“, nu interzice femeilor toate formele de învățare/predare a
învățăturii.
Spre deosebire de alți termeni utilizați în Noul
Testament pentru a comunica ideea de predare (a învățăturii), cuvântul grecesc
folosit în acest pasaj, didasko, poartă în sine puterea predării autorizate
(instruire didactică) încredințate unei persoane, cuiva, îndeosebi cu rol de
conducere/lider în Biserică (1ª Tim 3:2; 4:11; 6:2; 2ª Tim 2:2).
În lumina contextului amplu al Epistolelor pastorale a
lui Pavel, către Timotei și Tit, și a contextului imediat, care unește această
formă de predare (a învățăturii) cu exercitarea „autorității asupra
bărbaților“, se poate concluziona că Pavel interzice femeilor, tipul de predare
care se face în calitate de lider al Bisericii. Cu alte cuvinte, apostolul
Pavel nu interzice femeilor toată forma de predare, ci doar genul de predare
care oferă femeilor o poziție de autoritate asupra bărbaților.
Care ESTE problema?
Din moment ce Biblia indică faptul că femeile, în cadrul
lucrării, pot participa în unele forme de predare, -pot învață alte femei (Tit
2:3-5) și pe bărbați (Fapte 18:26; cf. Col 3:16)-, chestiunea reală nu este,
dacă femeile pot vorbi sau preda (de exemplu, să predice, să facă evanghelizare
publică, să predea în școli de Sabat, etc.). Problema este: pot exercita
femeile în mod legitim genul de predare în Biserică ce le pune într-o poziție
de autoritate asupra bărbaților -ca în cazul predării cu autoritate
încredințată prezbiterilor/pastorilor (1ª Tim 3:2; Tit 1:9,10)?
7. Calificarea sau capacitatea femeii
Care NU ESTE problema: Aptitudini, Educație, Abilități
Chestiunea dacă ar trebui hirotonite femei ca prezbiteri
sau pastori, nu trebuie confundată cu faptul că femeile sunt capabile, sau
profesional calificate, pentru a preda sau a avea funcții de
conducere/supraveghere. Apostolul Pavel nu citează niciodată lipsa de educație,
de formare profesională, sau de tehnici de predare, ca motiv pentru care
femeile nu ar trebui să „învețe, sau, să aibă autoritate asupra bărbaților“.
Însăși interzicerea femeilor de a exercita un anumit tip de predare, implică
faptul că unele femei posedă deja abilități de a preda. De exemplu, Pavel a
instruit femeile mai în vârstă să „învețe (pe alții) ce este bine. Și să le
învețe pe femeile tinere „(Tit 2:3,4).
Deci nu se tratează absolut deloc, și în nici o parte a
Bibliei, despre ce pot sau nu pot face bărbații și femeile, ci despre ce a
poruncit Dumnezeu să facă bărbații și femeile!
În această chestiune aparent neimportantă, se dispută
chiar noțiunea de ascultare de Dumnezeu, sau de rebeliune contra poruncilor
Sale. Satana știe ce face! Iar noi de asemenea putem ști. Dumnezeu ne descoperă
clar, subtila și distrugătoarea strategie a diavolului pentru a inversa ordinea
stabilită de Creatorul Universului. Apelând la amorul propriu omenesc (și al
bărbaților, dar mai ales al femeilor), Satana „joacă aceeași carte” cu care a
câștigat în Eden. Obiectivul lui de a o face pe Eva să nu asculte porunca
divină este atât de evident astăzi, încât mă cutremur și rămân absolut uimit
când observ cât de puțini sunt cei care percep acest lucru. Și din păcate,
rămân și mai puțini, când încearcă să avertizeze pe cei din jur de pericol.
Excluderea din Biserică, este vechea (și actuala) amenințare, care face ca
mulți să accepte compromisul temându-se mai mult de oameni decât de Dumnezeu,
și care face ca cei câțiva care se ridica în apărarea principiilor divine, să
fie etichetați ca fanatici, înguști la minte, misogini și intoleranți, și să
fie îndepărtați din calea liderilor Bisericii care vor să fie „politic corecți”
într-o societate ecumenică perversă, în care a fi „normal” și „biblic”, este o
„amenințare teroristă”.
Citind Biblia cu umilință și dorința de a învăța de la
Dumnezeu, și a ne supune orânduielilor Sale chiar și atunci când nu sunt pe
placul nostru, putem observa că motivul pentru care a fost interzis femeilor
(de către Dumnezeu) „să învețe, nici să aibă autoritate asupra bărbatului”, nu
a fost din cauza lipsei lor de educație, sau din lipsa capacității lor de a
preda. Pavel a indicat aici, ordinea stabilită la Creație, cum că, „Adam a fost
format mai întâi, și apoi Eva“ (1ª Tim 2:13). Adam a primit (de la Dumnezeu)
dreptul, însărcinarea și responsabilitatea conducerii, ce (în toată Biblia
putem vedea) aparține primului născut într-o familie (cf. Coloseni 1:15-18).
Liderul, conducătorul este răspunzător de instruirea și supravegherea
indivizilor dați în grija sa. De aceea Dumnezeu, l-a tras la răspundere pe Adam
și nu pe Eva, în Eden, imediat după căderea în păcat, chiar dacă El știa cine
păcătuise primul (cf Gen 3:9-11,17).
Care ESTE problema?
Problema hirotonirii femeilor nu este dacă femeile
calificate și capabile pot preda, sau să fie lideri, ci dacă femeile din
Biserică sunt dispuse să-și exercite darurile lor de predare și instruire (a
altora) în cadrul structurii biblice, sub îndrumarea bărbaților chemați să
exercite oficiul de învățători, ca prezbiteri sau pastori. În ultimă instanță,
dezbaterea este „în fierbere” pe ideea dacă Creștinii acceptă instrucțiunile
lui Pavel și baza lui teologică (ordinea Creației), ca fiind demne de
încredere.
8. Ce înseamnă a fi lider/conducător, conform Bibliei
Care NU ESTE problema: supremația bărbatului
Rolul supremației biblice a bărbatului prezbiter/pastor,
nu trebuie confundat cu patriarhatul sau supremația masculină, controlul, sau
dominarea. Nici rolul de supunere al femeilor n-ar trebui văzut ca o impunere a
puterii masculine asupra femeile, sau de disprețuire a femeilor.
Biblia ne învață că, în cadrul egalității între bărbați
și femei, conducerea de sex masculin îl abilitează pe bărbat să exercite o
conducere spirituală, asemănătoare cu a lui Hristos, atât acasă cât și în
Biserică, în timp ce supunerea feminina, cheamă femeile să-l sprijine/ajuta cu
dragoste pe bărbat, în rolul său de lider.
Biblia descrie natura supremației masculine, nu ca
dominare, control, sau exercitare a puterii, ci mai degrabă ca fiind,
· lider în a
manifesta dragoste și dăruire de sine (Efeseni 5:25);
· lider în
serviciul de sacrificiu de sine (1ª Petru 3:7; Marcu 10:42-44);
· lider în
administrație sau guvernare înțeleaptă (1ª Tim 3:4,5);
· lider în a
asigura bunăstarea gospodăriei, de a se oferii pe sine familiei (1ª Tim 5:8)
· lider în
disciplină și învățătură (Deut 6:6,7; Efeseni 6:4).
Cu alte cuvinte, funcția de lider ca „legislator și
preot“:
"Toți membrii familiei se adună în jurul
tatălui. El este legislatorul, exemplificând prin propriul său comportament
bărbătesc, virtuți puternice: energie, integritate, cinste, răbdare, curaj,
seriozitate și utilitate practică. Tatăl este într-un sens, preotul casei, cel
care aduce pe altarul lui Dumnezeu, jertfa de dimineață şi de seară."
(Căminul Adventist, p. 189).
Acest tip de conducere masculină, cel mai bun exemplu al
lui Hristos (Efe 5:25), poate fi demonstrat doar de acei bărbați care sunt „în Domnul“
(1ª Cor 11:11).
Rolul secundar (de ajutor și suport) al femei, nu
înseamnă că femeile ar trebui să subjuge individualitatea sau conștiința lor
bărbatului, sau că ea ar trebui să aibă un devotament orb pentru el. Femeile
trebuie să înțeleagă că,
"Există
Unul care este mai presus decât soțul pentru soție; este Răscumpărătorul ei,
iar supunerea față de bărbatul ei trebuie să fie așa cum a îndrumat Dumnezeu:
„cum se cuvine în Domnul." (Căminul Adventist, p. 116).
Ești tu un astfel de bărbat?
Femeia practică adevărata supunere biblică arătând un
respect iubitor (Efe 5:33; Tit 2:4). Și acceptând din dragoste rolul
prestabilit de Dumnezeu, ca ajutor ideal al soțului său (Gen 2:18, Efe 5:21-33;
Col 3:18; 1ª Pet 3:1-7). Acest rol nu este denigrant, ci necesită o cooperare
inteligentă, dispusă spre obiectivul unui puternic cămin/familie, și o Biserică
ce îl slăvește pe Dumnezeu. Isus oferă un model de astfel de supunere pentru
femei, cum o face și pentru bărbați (Fil 2:5-11, Efe 5:23-25, 1ª Cor 11:3). Numai
femeile convertite, adică, cele care sunt „în Domnul“, pot reflecta de fapt,
acest spirit de supunere (1ª Corinteni 11:11).
Ești tu o astfel de femeie?
Care ESTE problema?
Dat fiind că funcția de lider, conform Bibliei, este
exercitarea iubitoare de conducere masculină, în contextul egalității între
bărbați și femei în familie (din cămin și din biserică), problema reală în
dezbaterea hirotonirii femeilor este, dacă Biblia permite femeilor a îndeplini
funcții de conducere ca prezbiter/pastor hirotonit. Altfel spus, anulează
principiul egalității în fața lui Dumnezeu „nici bărbat, nici femeie“ (Gal
3:28), principiul de conducere care afirmă distincția rolurilor între sexe?
Concluzie
Pentru fiecare dintre întrebările ivite în relație cu
problemele-cheie în chestiunea hirotonisirii femeilor, răspunsurile trebuie
căutate, studiind Biblia.
În următorul articol voi arăta că Dumnezeu a atribuit
roluri/funcții diferite pentru bărbați și femei, și că Scriptura așază
obstacole majore în calea hirotonirii femeilor ca prezbiteri/pastori.
claudiu popa,
Bucuresti,
04.07.2017
