Hirotonisirea femeilor - studiu aprofundat (5)

Sola Scriptura

Există suport biblic
pentru hirotonirea femeilor
ca pastor și prezbiter?

(1)

Studiul Nr. 5/10

Indiferent de poziția personală a fiecăruia în ceea ce privește hirotonirea femeilor, acest fapt este incontestabil: a hirotoni femei ca prezbiteri sau pastori, este o „lumină nouă“, pe care Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, la nivel mondial, este îndemnată să o adopte. Creștinii, trebuie să salutăm întotdeauna o nouă lumină din Cuvântului lui Dumnezeu, atâta timp cât noua lumină, nu contrazice un adevăr biblic stabilit. Suntem, în modul cel mai solemn avertizați că,

    „Satana speră să târască rămășița poporului lui Dumnezeu în ruina generală ce vine peste pământ. Pe măsură ce se apropie venirea lui Hristos, eforturile lui vor fi tot mai hotărâte de a-i înfrânge. Se vor ridica bărbați și femei care pretind că au o lumină nouă sau o descoperire nouă, a căror tendință va fi aceea de a zdruncina credința în vechile repere. Învățăturile lor nu vor suporta testul Cuvântului lui Dumnezeu și, cu toate acestea, multe suflete vor fi înșelate.” EGW, SB, 344

Domnul nu ne-a lăsat în bătaia furtunii apostaziei Omega, fără a ne oferi adăpostul Cuvântului Sau! Prin intermediul servei Sale, în nemărginita Sa iubire pentru cei care caută adevărul Său și se supun ascultări lui, El ne-a descoperit pericolele ce vom avea de înfruntat.

„Când puterea lui Dumnezeu mărturisește despre ceea ce este adevăr, acel adevăr trebuie să stea pentru totdeauna ca adevăr. Nu trebuie să fim atrași de supoziții contrare luminii pe care a dat-o Dumnezeu. Vor apărea oameni cu interpretări ale Scripturii care pentru ei sunt adevărate, dar care nu sunt adevăruri. Nu sunt adevărul pentru acest timp pe care Dumnezeu ni l-a dat ca temelie pentru credința noastră. El Însuși ne-a învățat ce este adevărul. Va apărea unul și altul cu lumină nouă, care contrazice lumina pe care Dumnezeu a dat-o sub demonstrația Duhului Său Sfânt.” EGW, SAa, 76

Pentru mai mult de 100 de ani, conducători și membrii ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, au fost unanim de opinie că nu există niciun precedent ce poate fi găsit în Scriptură sau în scrierile lui Ellen White, sau în începuturile Bisericii Adventiste, în favoarea practicii de a hirotoni femei. Din nefericire însă, începând din anul 1970, această poziție a început să fie inversată în favoarea practicii anti-biblice.

Această nouă tendință apărut pe bază de:

• interese și influențe ale mișcărilor feministe; 
• dorința liderilor Bisericii de a profita de legile Trezoreriei SUA (impozite scăzute pentru funcții ministeriale (pastorale); 
• revizuirea discutabilă și modificarea Manualului Bisericii, pentru a permite femeilor servii ca prezbiteri și consumul cafelei în pauza serviciului divin; 
• încercări bine calculate ale unor biserici influente din America unanime în practica hirotonirii femeilor ca pastor; 
• tăcerea conducerii Bisericii la provocarea a două sesiuni de la Conferința Generală (GC) unde s-a votat în contra hirotonirii femeilor; 
• o strategie bine orchestrată de liderii de opinie influenți și grupurile pro-hirotonire, pentru a face ca membrii Bisericii să se familiarizeze (să se obișnuiască cu idea) practicii în biserici;
•  un efort hotărât al unor teologi, de a reinterpreta Biblia și istoria Bisericii primare, pentru a justifica această practică anti-biblică; 
• o presiune sistematică și agresivă din partea grupurilor feministe și liberale, pentru ca Biserica să emită acreditări de hirotonire unisex, pentru angajații Bisericii hirotoniți și nehirotoniți (voi explica acest punct și atele relaționate cu el, în studiul nr. 10); 
• furt și hacking de publicații oficiale, instituționale, și ale anumitor Departamente și altor organisme și evenimente ale Bisericii mondiale, pentru a fi folosite în propaganda pro-hirotonire; 
• reducere la tăcerea, obligare și persecutare a membrilor care insistă și militează pentru o practică biblică în această chestiune;

Inițial, campania pentru a răsturna vechea poziție biblică a BAZȘ, a fost condusă de relativ puțini dar foarte influenți lideri de opinie liberali și feminiști, din cadrul Bisericii. Însă astăzi, ca urmare a intereselor convergente identificate mai sus, și ca urmare a unei game largi de argumente teologice, și socio-culturale încâlcite utilizate de propagatorii feminismului, un număr tot mai mare de membri ai Bisericii, nu mai sunt siguri de care sunt problemele reale în dezbaterea hirotonirii femeilor, sau a exactității biblice cu privire la această practică.

În acest articol am să,

• expun un scurt rezumat al argumentelor ce au fost folosite dea lungul anilor în apărarea hirotonirii femeilor; 
• identific problemele majore în cadrul campaniilor propagandistice pro-hirotonire; 
• tratez rolul distinctiv (diferențial) al bărbatului și al femeii, un rol care stabilește obstacolele biblice și teologice împotriva hirotonirii femeilor ca pastor și prezbiter.

Scriu acest articol din perspectiva cuiva care acum 5 ani, când a fost confruntat cu acest subiect, nu știa dacă este bine sau rău, dacă trebuie să accepte sau să respingă această practică, dar care și-a schimbat convingerile, din cauza dovezilor puternice găsite in Biblie și Spiritul Profetic, și de asemenea reflectată în înțelegerea și exemplul pionierilor Adventiști.

Dezvoltarea argumentelor pro-hirotonire a femeilor

Începând din anul 1970 au fost utilizate în Biserică diverse argumente, în încercarea de a schimba vechea poziție a Bisericii cu privire la hirotonirea femeilor ca pastori și prezbiteri. De-a lungul acestei perioade de timp, două lucrări majore pro-hirotonire, au apărut pentru a exprima apărarea acestei practici. Este vorba despre cărțile, The Welcom Table (Masa de Bun-venit) și Women in Ministry (Femei în Ministerul Pastoral).

The Welcom Table

În anul 1995, 14 (paisprezece) conducători ai Bisericii cu idei pro-hirotonire, au publicat o carte de 408 pagini, intitulată, "Masa de Bun-venit: Punând o Masă Pentru Hirotonirea Femeilor" (dorindu-se referirea la o masă presupus rotundă unde să se discute subiectul). Publicată puțin timp înainte de sesiunea Conferinței Generale din Utrecht 1995, această carte avea ca scop să convingă Biserica Mondială să aprobe cererea Diviziei Nord-Americane (NAD), de a se permite hirotonirea femeilor.

În această carte, autorii susțineau că texte biblice ca Efeseni 5:22-33; Coloseni 3:18,19; 1ª Petru 3:1-7; 1ª Corinteni 11:3,11,12; 14:34,35; 1ª Timotei 2:11-14; 3:2; și Tit 1:6) pe care istoric, Adventiștii le înțelegeau ca făcând o distincție clară în rolurile/funcțiile bărbaților și femeilor în familie și în Biserică, erau de fapt produsul lipsei de logică din partea scriitorilor (Pavel, Petru, etc), sau, erau interpretări rabinice greșite, conforme cu filozofia acelor vechi timpuri. (Citiți vă rog cu atenție și rugăciune textele biblice, pentru a avea clar în minte conținutul lor).

Raționamentul "înaltei" gândiri critice feministe a autorilor cărții, susținea că Apostolul Pavel a greșit atunci când a pus bazele învățăturii care distinge rolurile bărbaților și femeilor în Creație și în căderea în păcat. Ei afirmă că declarațiile Apostolului Pavel sunt pur și simplu expresia opiniilor cuiva neinspirat, opinii ce reflectau cultura apostolului, deci prin urmare, nu le putem aplica Bisericii de astăzi.

Pentru acești autori, Pavel a fost „un om de idei personale“, care înțelegea egalitatea, în termeni proprii. El (Pavel) a atins doar ocazional idealul pe care l-a stabilit Isus cât a fost pe pământ, dar niciodată nu a înțeles pe deplin „idealul Evangheliei“ pentru „egalitatea necondiționată“, sau rolul complet în cadrul familiar și ecleziastic.

În ciuda propagandei masive, cartea "Masa de bun venit", nu a câștigat credibilitate în rândul Adventiștilor, deoarece concluziile autorilor se bazează pe interpretarea istoriei Bibliei și Adventistă de Ziua a Șaptea, din perspectiva ideilor feministe și filozofiilor liberale.

Deci, la sesiunea CG din Utrecht 1995, Biserica Mondială a votat cu o diferență covârșitoare împotriva cererii de hirotonire a femeilor ca pastori și prezbiteri.

Ajunși aici, este necesară o clarificare a termenilor, datorită uzului de expresii ce au indus și încă induc în eroare membrii Bisericii care privesc superficial acest subiect. Această superficialitate este folosita de conducătorii Bisericii pro-feminiști pentru a adâncii confuzia și a da curs agendei lor de introducere a falselor doctrine în rândul poporului Adventist.

Cu toate că se afirmă că la CG din 1995, 2010, și apoi mai recent în anul 2015, s-a votat pro sau contra hirotonirii femeilor, acest lucru este total fals. Niciodată nu s-a luat în discuție în nici o sesiune a CG acest subiect.

În anul 2015 s-a "jucat" însă cea mai mare farsă satanică din istoria Bisericii Adventiste. Acest subiect îl voi dezvolta după publicarea celor 10 articole care explica istoria acestei înșelătorii.

La Utrecht în 1995 s-a votat pur și simplu în contra de a se introduce în plen, cererea NAD referitoare la această problemă. Nu trebuie confundată cererea pentru hirotonire cu hirotonirea în sine. Sunt lucruri complet diferite unul de celălalt, însă, beneficiind de subtilitatea satanei, propagatorii acestei false doctrine, fac să se confunde termenii, spre folosul lor. Multi lideri ai Bisericii, pastori, teologi, profesori, etc., cu viziuni și scopuri ascunse pro-hirotonire și membrii laici care nu știu despre ce este vorba, dar sunt în favoarea hirotonirii femeilor, introduc intenționat în biserici idea mincinoasă că până acum s-a votat de 2 ori (1995, 2010,) pentru hirotonirea femeilor. Așa cum am arătat mai înainte, și se poate proba verificând agenda de zi a sesiunilor CG amintite, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.

Argumentele cărții, împreună cu alte argumente pro-hirotonire nu au reușit să convingă Biserica Mondială din 1995, să accepte cererea NAD de a introduce subiectul hirotonirii în agenda de zi a CG. Aceste argumente (false), pot fi rezumate după cum urmează:

     „Biblia păstrează tăcere sau e neutră cu privire la problema hirotonirii femeilor". (Se poate spune deci, că Biblia nu este nici pro nici contra hirotonirii femeilor).

    "Lipsa unui precedent biblic de a prezenta femei în funcția de conducere spirituală (ca preoți în VT, și apostoli și prezbiteri în NT), și interdicția biblică împotriva femeilor de a avea aceste funcții, se datorează faptului că natura Bibliei este condiționată de cultură". (adică, Biblia este produsul unor idei și mentalități retrasate, (și ne-iluminate/ne-inspirate) ale culturii patriarhale).

     "Hirotonirea femeilor ca pastori și prezbiteri este o problemă de putere". (Acest argument transformă învățătura biblică cu privire la conducerea masculină în familie și Biserică, într-un simbol al opresiunii femeilor).

    "Hirotonirea femeilor ca pastori și prezbiteri în Biserică este o problemă culturală". (În sensul că acest lucru are de a face cu patrimoniul cultural al grupurilor și regiunilor Bisericii Adventiste).

    "Hirotonirea femeilor are de a face cu "egalitatea", "capacitatea" și "aptitudinile" bărbaților și femeilor". (Acest argument transformă problema într-o problemă de "imparțialitate", "justiție", sau de "drepturi civile") .

    "Chestiunea hirotonirii femeilor nu este teologică, ci ecleziastică". (Prin acest argument, defensorii feminismului încearcă să convingă că problema nu are nici o bază biblică, ci că este o simplă problema de politică de gestionare a liderilor Bisericii).

    "Problema hirotonirii este un exemplu de unitate în diversitate". (Acest argument ce are de a face cu pluralismul în credințe și practici [ecumenismul], spune că, la fel cum există o diversitate în domenii cum ar fi respectarea Sabatului, stiluri de închinare, îmbrăcăminte, participarea in organizații de pace/război, ar trebui să existe de asemenea această diversitate pastorală și hirotonind femei. Unii susțin că această diversitate sau pluralism în practicile și credințele teologice, este o dovadă de "maturitate", "fermitate și „unitate reală" și nu de, "orbire uniformă" sau de, "conformitate rigidă").

    "Problema are de a face cu "îndrumarea Sfântului Duh", sau "revelația progresivă". (Acest argument încearcă să facă din chestiunea hirotonirii femeilor, o chestiune de "Adevăr Prezent", sau de "Nouă Lumină". Nu este o coincidență faptul că probleme cum ar fi poligamia, sclavia, războiul, divorțul și recăsătoria, au fost citate ca exemple biblice pentru a ilustra aprobarea lui Dumnezeu față de situații păcătoase ale ființei umane în timpul scriitorilor biblici, ceea ce a condus ca Dumnezeu, sub conducerea Duhului Sfânt, să corecteze aceste erori prin revelații previi. Prin acest argument, textele și exemplele biblice care demonstrează rolurile de conducere masculină și de sprijin feminin în relația complementară de egalitate spirituală, în cămin și Biserică, sunt explicate ca fiind, "condiționate cultural". 

Când argumentele (de mai sus) nu au reușit să predomine contra vechii poziții a Adventiștilor de Ziua a Șaptea împotriva hirotonirii femeilor, unii dintre liderii cei mai proeminenți din Biserică, divizia America de Nord (NAD), i-au impulsionat pe teologii pro-hirotonire din Facultatea de Teologie a Universității Andrews, să facă ceva în aceasta privință. Rezultatul a fost publicarea, în 1998, a cărții, "Women in Ministry: Historical and Biblical Perspectives", (Femei în Lucrarea Pastorală: Perspective biblice și istorice).

 Women in Ministry

Cea de a doua mare lucrare pro-hirotonire, a fost publicată de către 20 de erudiți teologi (cărturari!!!) de la Universitatea Andrews. Expresia „Femei în lucrarea pastorală (în engleză: ministry = pastor)", folosită ca titlu, are ca scop crearea confuziei, ținta principală a autorilor nefiind să promoveze pur și simplu lucrarea femeilor în Biserică (lucrare ce nu a fost respinsă niciodată în BAZȘ, ci promovarea hirotonirii femeilor ca pastori și prezbiteri.

Cartea "Femei în Lucrarea Pastorală: Perspective Biblice și Istorice (disponibilă doar în limba engleză), elaborată de un comitet ad-hoc constituit în Seminarul Adventist din Berrien Springs, Michigan, a fost destinată să asigure justificarea necesară pentru o "nouă lumină", în ceea ce privește hirotonirea femeilor. Contrar autorilor, cărții, "Masa de bun venit", dintre care mulți pun angajamentele lor liberale și feministe deasupra Bibliei, autorii noii cărți, "Femei în lucrarea pastorală", subliniază în mod deliberat afirmația că abordarea lor față de Biblie este diferită. Ei neagă orice relație cu metodele de înaltă- critică feministe folosite de primii. Cu toate că practica actuală contrazice declarațiile autorilor cărții, "Femei în lucrarea pastorală", cel puțin aceasta este prima dată când un grup de erudiți ai BAZS, încearcă prezentarea unor argumente conservatoare, pentru a justifica hirotonirea femeilor.

Cartea seminaristă, prezintă noi argumente și le exprimă foarte atent (subtil) pe cele anterioare, pentru a justifica hirotonirea femeilor. În continuare voi expune ideile esențiale (și aberante) ale argumentelor folosite în această carte:

    Geneza 1-3 învață că Dumnezeu nu a instituit conducerea și supunerea, sau rolul distinctiv bărbat/femeie, la Creație. Adam și Eva s-au bucurat de egalitate deplină în împărtășirea conducerii (amândoi conducând în comun). Conducerea masculină și supunerea feminină au fost introduse de Dumnezeu după căderea în păcat; chiar și atunci, ca fiind o metodă neideală, desemnată doar pentru cazuri (personale) sociale, nu în Biserică.

    Învățăturile Noului Testament cu privire la conducere și supunere (Efeseni 5:21-33; Col 3:18,19; 1ª Petru 3:1-7) sugerează că astăzi, Creștinismul ar trebui să aibă ca scop atingerea idealului Creației, egalitatea totală, înțeles prin anularea oricărei diferențiere de rol în funcție de sex.

    Un atent studiu biblic, ne dezvăluie că a existat cel puțin o femeie preot în Biblie. Dumnezeu Însuși a rânduit ca preot pe Eva, alături de Adam, după căderea în păcat, El îmbrăcându-i ca preoți pe ambii, în Eden, folosind piei de animale. Profetesele Miriam, Deborah, Hulda au exercitat roluri de conducere sau de lideri, peste bărbați.

    Biblia ne învață de fapt că au existat femei apostoli și lideri, în NT (să ne întrebăm atunci, de ce nu există nici azi forma feminină a acestor cuvinte/funcții). Iunia (Rom 16:7), de exemplu, a fost o femeie apostol excepțională și Phoebe (Rom 16:1,2) a fost o femeie pastor (Shepherd).

    Învățătura NT că toți credincioșii sunt "preoți", sugerează că femeile pot fi hirotonite ca pastori și prezbiteri.

    Când sunt corect înțeles, texte biblice (cum ar fi 1ª Timotei 2:11-15; 1ª Corinteni 14:34-35, etc.), care par să excludă femeile de la responsabilitățile conducerii ca soți sau tați în cămin, și ca pastori și prezbiteri în Biserică, sunt revelate ca fiind restricții temporare care se aplică numai în situații specifice în timpul Noului Testament.

    Un studiu atent al istoriei timpurii al BAZS, revelă că femeile au servit de fapt ca pastori în acele zile, și că s-au emis certificate ministeriale [acreditări pastorale]. Se pare că Ellen White ar fi aprobat chemarea femeilor la lucrarea pastorală.

    Sesiunea Conferinței Generale (SCG) din 1881 a votat pentru hirotonirea femeilor. Acest vot, cu toate acestea, se pare că a fost ignorat sau distrus de către Comitetul misogin al Conferinței Generale (frații George I. Butler, Stephen Haskell și Uriah Smith).

    Într-o declarație celebră în 1895, Ellen G. White a solicitat hirotonirea femeilor în slujirea pastorală. Această declarație a instigat frăția de sex masculin, care nu o include printre deciziile SCG din 1881.

    Ellen G. White însăși a fost hirotonită și a primit acreditare ministerială (pastorală).

În următoarele două articole, voi demonstra că afirmațiile de mai sus se bazează pe reinterpretări speculative și îndoielnice ale Bibliei, precum și pe unele afirmații înșelătoare și eronate ale istoriei Advente.

"Noua lumină" ce se încearcă a impune Adventismului de către marii cărturari ai acestor zile, nu este decât o veche filosofie infernală, prezentată pentru prima oară în Eden, Evei, prima adeptă a feminismului cu ajutorul căreia, inamicul sufletelor a reușit să aducă omenirea în starea deplorabilă în care ne găsim astăzi.

Fără a acuza pe nimeni în particular (dacă cineva are înclinația a arăta cu degetul spre Eva și urmașele ei, este imperios necesar să înțelegem care este strategia satanei în această dezbatere. Pe scurt acum, și ulterior dezvoltată în următoarele articole, putem înțelege ideea că ne aflăm în fata unei intenții satanice de inversare a ordinii stabilite de Dumnezeu la Creațiune.

Cine observă cu atenție reprezentanții rasei umane, bărbați și femei ce ne înconjoară, poate observa fără prea mare efort, cum stau lucrurile astăzi pe pământ, față de cum ar fi trebuit să fie, conform normelor divine. Mișcările feministe și homosexuale au luat în stăpânire lumea, dictând noi reguli sociale, economice și chiar lingvistice și gramaticale, iar reprezentantele sexului slab și frumos, par că sunt din ce în ce mai hotărâte să arate întregului univers că normele și instituțiile divine nu sunt decât filosofii culturale care și-au pierdut valabilitatea, iar ele, femeile, pot fi la fel de... "lidere" sau, "tate" sau, "pastore" și "prezbitere" atât în familie cât și în Biserică.

Însă dacă acceptăm că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu infailibil și adevăr absolut, inspirat de Însuși Creatorul Universului, atunci nu mai rămâne decât un singur obstacol în a înțelege, înlătura și demasca public, înșelătoria diavolului: natura noastră păcătoasă (eul, amorul propriu).

După cum ne avertizează Spirtul de Profeție, nu Satana ci, „Eul este cel mai mare dușman al nostru” (ST, August 26, 1897, par. 9).

Cu aceste lucruri bine conturate în mintea noastră, cu rugăciune, post și umilință înaintea Tatălui ceresc, putem cere ajutorul divin pentru a putea continua (cine dorește) studiul ce ne va edifica ideile și credința pe, "Stă scris!".

Un alt argument, unul etic/moral, este folosit pentru a instaura o "nouă ordine", în Biserica Rămășitei. Punând emfază pe necesitatea etică de a hirotoni femei ca pastori și prezbiteri, unii autorii ai cărții "Femei în lucrarea pastorală" afirmă; "Este de condamnat, din punct de vedere moral, ai interzice femeilor un lucru recunoscut în mod oficial în activitatea în cadrul Bisericii. Este imperios necesar ca Biserica să procedeze cu justiție, compasiune, și curaj, în apărarea femeilor sale."

Acești agenți pro-feminism, amenință că, "Eșecul Bisericii de a acționa etic, sau întârzierea în acest sens, va obliga forțele istoriei (așa cum se întâmplă în majoritatea bisericilor Protestante din America, ce sunt angajate în mod unilateral să hirotonească femei n.t) să tragă Biserica în acea direcție."

Astăzi, cartea "Femei în lucrarea pastorală", este baza celor care văd în campania pro-hirotonirea femeilor, o chestiune moralá individuală (acest argument înseamnă ceva de genul „am propria mea cale, indiferent de opiniile altora), care furnizează baza morală pentru susținătorii feminismului, de a se împotrivi deciziilor Bisericii Mondiale cu privire la această problemă. Cartea este, de asemenea, motivul pentru care unii văd problema hirotonirii ca un „imperativ moral“ (în sensul că este "imoral" pentru Biserica mondială să refuze hirotonirea femeilor).

Acest argument constituie baza "etică" pentru a reduce la tăcere orice obiecție împotriva practicii și pentru a denigra și persecuta pe oricine se opune împotriva acestei practici).

"Women in Ministry", este cea mai recentă încercare a unor teologi ai Bisericii de a furniza mult dorita justificare "biblică", "istorică" și "etică", pentru hirotonirea femeilor. Dar, asa cum alți erudiți ai Bisericii au demonstrat în cartea, "Prove All Things: A Response to Women in Ministry", (Cercetați Toate Lucrurile; Un Răspuns (cărții) Femei în lucrarea pastorală), cartea seminaristă suferă de unele grave deficiențe. "Cercetați Toate Lucrurile", ne arată că acea carte se bazează pe:

    ambiguitate si imprecizie;

    argumente tip, "om de paie";

    substanțiale devieri de logică;

    interpretări speculative;

    interpretări discutabile ale Bibliei;

    raționament biblic distorsionat;

    interpretări înșelătoare și eronate cu privire la istoria Adventistă;

    concepte viciate grav privind "imperativitatea morală";

    idei absolut imaginare despre ceea ce inseamna "îndrumarea Duhului Sfânt"   

Cum s-au dezvoltat argumentele

Observatorii inteligenți ai teologiei Adventiste, vor descoperi că argumentele pentru hirotonirea femeilor au evoluat, unele coincizând altele contrazicându-se, în ultimele patru decenii. Recent, a existat o schimbare la 180 de grade în unele dintre argumentele ce în trecut au fost propuse în favoarea hirotonirii femeilor.

De exemplu, în faza inițială a dezbaterii în Biserică, promotorii practicii au susținut că Biblia păstrează tăcere sau, "nu este nici pro nici contra" hirotonirii femeilor. Cu toate acestea, în prezent, când hirotonirea este considerată un, "imperativ moral“, Biblia este, pro-hirotonire! Dintr-o dată, Biblia nu mai este neutră pe această temă. Subit, Sfintele Scripturi sunt decisiv în favoarea acestei practici.

De asemenea, în trecut, toți au recunoscut că nu a existat nici un precedent biblic pentru conducerea (leadership) feminină, sau pentru a servi ca apostoli sau prezbiteri. Dar acum, sub "noua forma" de "îndrumare a Sfântului Duh“, sau datorită lucrării Sale de, "revelație progresivă", susținătorii hirotonirii femeilor, predică "noua lumină" precum că, de fapt au existat femei preoți, femei apostoli și femeile prezbiteri în Biblie!

În plus, pentru că a inițial se credea că Biblia "nu este nici pro, nici contra" hirotonirii femeilor, decizia se lua în conformitate cu "moștenirea tradițională" sau "cultura" pentru fiecare dintre Diviziunile BAZS. Cu alte cuvinte, hirotonirea femeilor a fost făcută în conformitate cu „politica administrativă“ regională, fără ca decizia să fie obligatorie pentru toți. Mai mult decât atât, în prezent, pentru că hirotonirea este văzută ca ceva "moralmente imperativ", ceea ce va urma, mai devreme sau mai târziu, va fi impunerea acestei practici tuturor, prin mișcările ce o promovează în toate domeniile Bisericii mondiale.

Având perspectiva încercării orchestrate de a impune hirotonirea femeilor Adventiștilor de Ziua a Șaptea, și perspectiva de confuzie în prezentarea de argumente "cu sunet plauzibil", este foarte important să putem identifica problemele cruciale aflate în joc, studiind umili pentru a afla ce spune Biblia spune în această privință.

Sfârșitul primei părți

claudiu popa,

București,

26.06.2017 

Hirotonisirea femeilor - studiu aprofundat (4)

Sola Scriptura

Hirotonirea femeilor și Vechiul Testament

Studiul Nr. 4/10

De ce este chestiunea hirotonirii femeilor ca prezbiteri sau pastori, crucială pentru BAZS în acest moment?

Ceea ce este în joc, este autoritatea Bibliei pentru a defini credința și practicile Adventiste astăzi, în timpul apostaziei Omega și a Marii Cerneri. Noul Testament exprimă învățătura cu privire la rolul femeilor în Biserică în termeni teologici, bazată pe interpretarea primelor pasaje ale Bibliei. Acest subiect este prezentat ca parte a „Legii lui Dumnezeu“ și „Porunca Domnului“ (1ª Cor 14:34, 37).

Dacă o astfel de învățătură biblică este considerată ca fiind limitată la cultura din zilele lui Pavel, același lucru poate fi spus despre învățătura biblică și în relație cu Creația, respectarea Sabatului, alimentele curate și necurate, spălarea picioarelor, zeciuiala, etc.

Autoritatea Scripturii ca întreg, prin urmare, ar fi subminată și discreditată. Ce altceva poate fi mai important pentru Adventiști, decât autoritatea Bibliei? Întreaga noastră structură a credinței, rațiunea noastră de a exista, și misiunea noastră în lume, se bazează pe autoritatea Bibliei.

Ce ne învață Biblia despre rolul femeilor în Biserică?

Biblia prezintă femeile ca fiind parteneri cu bărbați în viața religioasă și socială a Bisericii. În al cincilea an de lucrare profetică a lui Ieremia, preoții a mers la profetesa Hulda pentru sfaturi (2ª Împărați 22:13, 14). Femeile au servit ca muzicieni și colaboratoare în cortul întâlniri și apoi în templu (1 Samuel 2:22; 1ª Cronici 25: 5, 6; Psalmul 68:24, 25).

Însă femeile nu au servit ca preoți în Vechiul Testament (Exod 28:1; Numeri 3:1-13), și nici nu au servit nici în funcții de conducere ca prezbiter/episcop, în Noul Testament (1ª Timotei 2:11- 14; 3:1-7; Tit 1: 5-9; 1ª Corinteni 14:33-36).

Există voci care susțin că excluderea femeilor din preoție în Vechiul Testament s-a datorat din cauza fluxului menstrual, ceea ce în Noul Testament nu mai este valabil. Este corect?

Această idee este larg răspândită, dar nu are suport biblic. Nici un text în Biblie dă dovezi că cele șapte zile de impuritatea rituală (Lev 15:19-24) au fost baza pentru excluderea femeilor de la funcția sacerdotală.

În realitate, bărbații deveneau impuri mult mai des decât femeile, nu doar o dată pe lună, ci de fiecare dată când aveau o "scurgere", naturală sau artificială (Lev 15:1-18). Femeile puteau servi la templu, prin rotație, ca și bărbații, în funcție de statutul lor ritual (1ª Cronici 24, Luca 1:5, 9).

Biblia ne spune că femeile serveau într-adevăr în anumite treburi ce se executau în exteriorul Tabernacolului (Exod 38:8, 1ª Samuel 2:22). Dacă însă impuritatea rituală ar fi fost factorul care le-a exclus din serviciu în calitate de preoți, de asemenea, aceasta le-ar fi descalificat pentru a servi la intrarea Cortului, sau în orice alta activitate în locul sfânt.

Teologii moderni spun de asemenea, că femeile nu au servit în preoție, pentru a se evita implicarea lor în cultul fertilității și în „prostituția sacră“ ale canaaniților. Este adevărat? 

Nicidecum! Multe preotese păgâne trăiau o viață celibatară, dedicată cultului respectiv. Faptul că altele practicau prostituția, nu a servit ca motiv pentru excluderea divină a femeilor israelite de la serviciul preoțesc. Fii lui Eli, se culcau cu femeile care serveau la Cortul Întâlnirii (1ª Sam 2:22), însă această imoralitate mutuală, nu a adus nici la aboliția preoției masculine, nici la eliminarea serviciului feminin pe lângă templul sacru.

Pe de alta parte, pericolul prostituției masculine în cultul religios era la fel de prezent în timpurile Vechi Testamentare. Biblia condamnă prostituția masculină ca fiind la fel, sau chiar mai abominabilă decât prostituția feminină. În Cartea Deuteronom-ului, porunca divină este clar transmisă poporului:

“Să nu aduci plata curvei, sau preţul unui câine, în casa Domnului Dumnezeul tău pentru vreo promisiune, pentru că amândouă acestea sunt fapte abominabile înaintea Domnului Dumnezeul tău.” 23:18.

Cuvântul câine aici, se referă la un sodomita (sau pervers homosexual). La fel sunt numiți acești perverși în Cartea Revelației, 22:15. Iar Cartea Levitic-ul 20:13 nu ne lasă nici un dubiu de cât de mult urăște Dumnezeu perversiunea homosexuală:

“...dacă un bărbat se culcă cu un bărbat, precum se culcă cu o femeie, amândoi au făcut o faptă abominabilă, negreșit să fie uciși; sângele lor să fie asupra lor.”

Dacă pericolul prostituției ar fi fost într-adevăr motivul divin pentru excluderea femeilor de la preoție, atunci nici bărbații nu ar fi putut servi în aceasta funcție.

Atunci de ce s-au inclus femei în lucrarea profetică, religioasă și socială în timpurile NT, dar n-au fost admise în serviciul sacerdotal (preoțesc)?

Unul din motive este că, în Biblie rolul/funcția preoțească, a fost văzută ca reprezentare a capului familiei. În timpurile patriarcale, bărbatul, capul familiei sau tribului, a avut rolul de preot, reprezentând casa lui înaintea lui Dumnezeu (Geneza 8:20; 22:13; Iov 1:5). Mai târziu, Dumnezeu a numit tribul lui Levi ca preoți în locul întâi-născuților (care erau capul fiecărei familii) -Num 3:6-13.

„De aceea Leviții vor fi ai Mei; pentru că toți întâi-născuții sunt ai Mei.” (Num 3:12,13).

O femeie putea sluji ca profet, comunica voia lui Dumnezeu, însă întotdeauna, un bărbat a fost numit în rolul de preot, pentru că bărbatul a fost văzut de către scriitorii inspirați ai Bibliei ca fiind, „cel întâi născut“ al familiei umane (Geneza 2:7, 21-23), căruia Dumnezeu i-a atribuit rolul de supremație în cămin și în Biserică. Noul Testament a continuat acest concept în numirea bărbaților ca reprezentanți prezbiteri sau episcopi (preoți). Practica Noului Testament a fost fără îndoială, contrară culturii timpului, din moment ce majoritatea religiilor păgâne aveau atât preotese cât și preoți. Practica Noului Testament se bazează pe revelația divină a Vechiului Testament (1ª Timotei 2:12,13), indicând ca rolul de lider, stabilit încă de la Creațiune, să fie împlinit de către bărbat în cămin și în familie, prin credință.

Atunci de ce se argumentează de către propagatorii feminismului, că Biblia spune că tot poporul, bărbați și femei, trebuie să fie, "un popor de preoți"?

Sigur că planul lui Dumnezeu a fost (și este) ca orice persoană să devină un "preot", atât în timpul Vechiului Testament (Ex 19:6) cât și astăzi (1ª Petru 2:9; Rev 1:6). Însă aceasta înseamnă că suntem "preoții" Săi, în relația noastră individuală, cu Dumnezeu, și în relația noastră individuală cu semenii noștri (ca popor sfânt, și preoție împărătească), nu ca preoți hirotoniți ce reprezintă comunitatea, pentru că atunci, toți membrii Bisericii ar trebui să fim hirotoniți ca pastori.

claudiu popa,

21.06.2017,

București