Există suport biblic
pentru hirotonirea femeilor
ca pastor și prezbiter?
(2) - partea întâi
Studiul Nr. 6/10
Aspecte cruciale în subiectul hirotonirii femeilor
Care sunt chestiunile cruciale privind hirotonirea
femeilor ca prezbiteri sau pastori, cu care se confruntă Biserica în deciziile
sale?
În această secțiune voi sublinia 7 teme principale,
izvorâte din chestiunea centrală. În fiecare caz, mai întâi trebuie făcută
distincția între problema reală și falsele probleme, care întunecă percepția
noastră și ne împiedică să prestăm atenție la nucleul problemei.
În continuare voi expune întrebările care stau în miezul
problemei:
1. Hirotonirea
Care NU ESTE problema: Realizarea de sarcini, în mod
legitim biblice.
Chestiunea dacă ar trebui sau nu să se hirotonisească
femei ca prezbiteri sau pastori, nu trebuie confundată cu faptul ca femeile să
fie sau nu autorizate să îndeplinească sarcini legitime în Biserică. Câteva
cuvinte grecești din Noul Testament se traduc ca, hirotonire; însă, de
asemenea, aceste cuvinte, înseamnă și, a alege, a numi, sau, a pune deoparte.
Cu bază în aceste cuvinte grecești din NT, înțelegem
hirotonirea ca acțiunea Bisericii de a alege, numi și dedica, prin punerea
mâinilor, a anumitor indivizi pentru a realiza funcții specifice în numele
Bisericii. Prin hirotonire, prezbiterii și pastorii sunt investiți cu
autoritate, pentru a proclama Evanghelia Mântuirii. Prin hirotonire, punând
deoparte/dedicând pe cineva prin punerea mâinilor, Biserica autorizează
prezbiteri sau pastori să contracareze învățăturile false și pe falșii învățători
(1ª Tim 1:3; 4:1; Tit 1:9,10) și prezerva doctrina pură ce a fost încredințată
Bisericii. Ca reprezentanți oficiali ai Bisericii, prezbiterii hirotoniți,
organizează biserici locale slujind ca lideri spirituali, pentru a asigura
bunăstarea spirituală a Bisericii (cf Fa 6:1-6). Ellen White a captat
de-asemenea sensul biblic și importanța hirotonirii:
“...ceremonia de punere a mâinilor ... era o
formă recunoscută de desemnare a unei îndatoriri și o recunoaștere a
autorității unuia pentru acea poziție.” (FA, 161)
Iar cu referire la Pavel și Baraba, serva Domnului spune,
„Înainte de a fi trimiși ca misionari în lumea păgână, aceşti apostoli au
fost în mod solemn consacrați lui Dumnezeu prin post şi rugăciune, cum şi prin
punerea mâinilor. În felul acesta, erau împuterniciți de Biserică, nu numai să învețe
adevărul, ci să îndeplinească şi ritul botezului şi să organizeze biserici,
fiind investiți cu deplina autoritate eclesiastică.” (Id, 160)
Înțelegerea că hirotonirea (a separa pe cineva prin punerea
mâinilor), este recunoașterea Bisericii și investirea în serviciu de autoritate
al oamenilor pentru a îndeplini anumite funcții ale Bisericii, sugerează că, în
cadrul liniilor directoare stabilite de către Scriptură, atât bărbați cât și
femei, pot fi separați/dedicați/investiți prin punerea mâinilor, pentru a
îndeplini anumite funcții.
"Femeile care doresc să dedice o parte din timpul lor în
slujba Domnului, trebuie să fie numite pentru a vizita pe cei bolnavi, a
îngriji pe tineri și a sluji nevoilor celor săraci. Ele trebuie să fie dedicate
[puse deoparte n.t.] pentru această lucrare prin rugăciune și prin punerea
mâinilor. În unele cazuri, ele vor trebui să se consulte cu oficialii bisericii
sau cu ministrul [pastorul n.t.]; Dar dacă sunt femei devotate, menținând o
legătură vitală cu Dumnezeu, ele vor fi o putere benefică în biserică." (EGW,
RH, 9 iulie 1895 - tradus din engleză)
Cu toate că se folosește numele Ellen-ei White pentru a
înșela membrii Bisericii cu privire la hirotonisirea femeilor (interpretându-se
forțat și fals anumite citate, în general scoase din context), vedem clar în
scrierile ei, că ea a avut o înțelegere exacta a însemnătății hirotonirii în
acordarea de autoritate și de asemenea de desemnare a unei lucrări specifice. Ea
nu a amestecat niciodată autoritatea cu numirea în funcție, nici nu a afirmat
vreodată că femeile trebuie să primească autoritate eclesiastică prin punerea
mâinilor, ci a indicat precis și fără nici un dubiu, îndatoririle (sau oficiul)
pe care acestea le pot executa în cadrul lucrării de evanghelizare, ele fiind
mereu sub îndrumarea unui ministru (pastor) sau oficial al bisericii.
Care ESTE problema?
Deoarece atât bărbați cât și femei, printr-un act de
dedicare (punerea mâinilor), pot fi numiți pentru a îndeplini funcții
specifice, dezbaterea cu privire la hirotonirea femeilor nu este, dacă femeile
pot sau nu fi hirotonite în acest sens. Biblia, confirmată de Spiritul
Profetic, sugerează că atât bărbații, cât și femeile pot fi hirotonite pentru a
îndeplinii anumite sarcini în numele Bisericii.
Problema cheie care trebuie abordată este, dacă între
diferitele departamente ale Bisericii, femeile pot fi în mod legitim (biblic)
hirotonite de către Organizație, pentru a ocupa funcții de conducere ca
prezbiter/pastor. Acestea includ funcțiile de plină autoritate a
prezbiterului/pastorului: organizarea de biserici, botezarea credincioșilor, și
îngrijirea spirituală a turmei. În cele din urmă, întrebarea în dezbaterea
privind hirotonirea femeilor Adventiste, nu tratează actul hirotonirii în sine,
ci funcția atribuită prin hirotonire. Mai exact, poate comitetul bisericii să
hirotonească o persoană, o femeie, pentru a conduce (ca lider) soțul/tatăl (în
cămin), sau a fi prezbiter/pastor în Biserică?
Problema nu tratează dacă femeile pot lucra în Biserică,
ci mai degrabă în ce lucrări evanghelice pot lucra femeile.
Problema nu este dacă femeile pot îndeplinii responsabilități
de conducere în familie sau biserică, ci mai degrabă dacă Biblia le permite să
facă acest lucru.
2. Egalitatea intre bărbați și femei
Care NU ESTE problema: egalitatea ca ființă umană,
valoarea, sau statutul/poziția socială
Problema dacă ar trebui sau nu să se hirotonisească femei
ca prezbiteri și pastori, nu trebuie confundată cu faptul că femeile și
bărbații sunt egali. Egalitatea de ființe umane (egalitatea ontologică), este o
clară învățătură biblică, afirmând că toate ființele umane, bărbați și femei, sunt
egali în fața lui Dumnezeu ca ființe create, ca păcătoși care au nevoie de
Mântuire prin Hristos, și ca oameni chemați spre același destin. Dovezi biblice
pentru această egalitate sunt,
amândoi,
„bărbatul și femeia“ au fost creați „după chipul lui Dumnezeu“ (Gen 1:27; Matei
19:4, Marcu 10:6);
amândoi au fost
răscumpărați prin Isus Hristos, astfel că „în Hristos“, nu există „nici bărbat,
nici femeie“ (Gal 3:28);
ambii sunt
„moștenitori ai harului vieții“ (1ª Petru 3:7).
Nicăieri în Biblie se retrogradează femeile la statutul
de "clasa a doua" sau se arată că bărbații sunt superiori și femeile
inferioare. A afirma asta, inseamna a denatura învățătura biblică și a insulta
caracterul iubitor al lui Dumnezeu, care a creat pe Eva pentru ai fi lui Adam
„un ajutor ideal", partenerul său potrivit/adecvat (Gen 2:18).
Ellen White nu lasă nici o urmă de îndoială:
„Dacă femeia este neglijentă în a urma planul pe care l-a avut Dumnezeu la
crearea ei, şi efortul ei este de a ajunge în poziţii importante, pentru
ocuparea cărora nu a fost calificată, ea va lăsa vacantă poziţia pe care ar
putea-o ocupa cu succes. Părăsind sfera ei, ea îşi pierde adevărata demnitate
şi nobleţe feminină. Când a creat-o pe Eva, Dumnezeu a intenţionat ca aceasta
să nu fie nici inferioară, nici superioară bărbatului, ci să-i fie egală în
toate lucrurile.” 3M, 484
În cadrul acestei egalități, așa cum indică diferențele
de gen între bărbați și femei, ei au fost creați pentru a se completa reciproc,
astfel încât, de asemenea, această complementaritate indică o distincție
funcțională între ei. Deci, problema hirotonirii femeilor nu este, dacă femeile
și bărbații sunt egali. Biblia, confirmată de Spiritul Profetic, a rezolvat
deja această problemă. Femeile și bărbații sunt egali; nici unul nu este
inferior celuilalt.
Care ESTE problema?
Problema reală în dezbatere este, dacă egalitatea între
bărbați și femei, elimină diferențele funcționale. În timp ce susține
egalitatea între ființele umane, a atribuit oare Biblia un rol de
conducere/lider bărbatului și o funcție de ajutor/suport/asistent, femeii? Dacă
este așa, când au fost stabilite aceste funcții complementare, înainte sau după
căderea în păcat? Și, sunt aceste roluri aplicabile numai în familie (acasă),
sau sunt valabile și în Biserică? Ce principii biblice dirijează relația dintre
bărbat-femeie?
3. Femei în lucrare
Care NU ESTE problema: Domnul cheamă femeile în lucrare.
Problema dacă femeile trebuie sau nu hirotonite ca
prezbiteri și pastori, nu trebuie confundată cu realitatea că femeile pot servi
în lucrare.
Pentru a înțelege bine acest subiect vital, repet
indemnul de a citi cu atenție și rugăciune fiecare verset biblic, chiar dacă
par "multe", sau "cunoscute". Acest subiect, chiar dacă în
aparență pare doar o luptă de idei misogine sau politice, este de fapt, direct
relaționat cu Mântuirea fiecăruia dintre noi și parte principală a strategiei
satanei de a inversa ordinea divină stabilită la Creațiune.
Biblia ne învață în mod clar că femeile au fost chemate
la lucrarea de slujire la fel de sigur cum au fost bărbații. În Vechiul
Testament, femeile participau la studiul și învățarea Legii (Ne 8:2; Prov 1:8,
Deut 13:6-11), la oferirea de rugăciuni și jurăminte (promisiuni de slujire)
lui Dumnezeu (1ª Sam 1:10-11; Num 30:9; Gen 25:22; 30:6,22; 2ª Re 4:9, 10,
20-37), servind "la intrarea cortului întâlnirii" (1ª Sam 2:22),
cântând la serviciul de cult al Templului (Ez 2:65), și participarea la
lucrarea profetică pentru îndrumare și exortare (Ex 15:20; 2ª Re 22:14-20; 2ª
Cro 34:22-28; Jud 4:4-14).
Din acest ultim grup, în special proeminente sunt Debora,
o „proorociță" care judeca în Israel la acel moment (Jud 4:4) și Hulda,
profetesa pe care regele Iosia și Hilchia, marele preot, au căutat îndrumare
spirituală (2ª Regi 22:12-14).
Noul Testament prezintă femeile îndeplinind roluri vitale
în lucrare. Pe lângă Maria și Marta, un număr de femei, între ele Ioana și
Suzana, l-au sprijinit pe Isus cu mijloace proprii (Luca 8:2-3); Tabita a
slujit nevoiașilor (Fapte 9:36); Alte femei, cum ar fi Lidia, Fivi (Febe), ,
Loida și Eunice, s-au distins în împlinirea misiunii Bisericii (Fapte 16:14,15;
21:8, 9; Rom 16:1-4,12). Dintre acestea, multe au fost colaboratoare
(co-lucrătoare) în lucrarea lui Pavel. Priscila se pare că primise o educație
aleasă și era un instructor apt în noua credință (Rom 16:3; Fapte 18:26); Pavel
numește pe Febe „diaconesă (slujitoare) a bisericii“ și „de ajutor multora, și
îndeosebi mie“ (Rom 16:1,2); Maria, Trifena, Trifosa și Persida, toate „au
lucrat din greu în Domnul“ (Rom 16:6,12); Evodia și Sintichia erau femei, „au
lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie“ (Filipeni 4:3), Și Iunia, care a
suferit închisoare cu Pavel, a fost lăudată ca fiind o femeie „cu vază între
apostoli“ (Rom 16:7).
Ellen White a încurajat puternic femeile să ia parte în
lucrare:
„Sunt femei care ar trebui să lucreze în slujba Evangheliei. În multe
privinţe, ele ar putea să facă o lucrare mai bună decât pastorii care
neglijează să viziteze turma lui Dumnezeu.” (Ev, 472)
„Domnul are o lucrare pentru femei, aşa cum are pentru bărbaţi. ...
Mântuitorul va face să strălucească lumina chipului Său peste femeile acestea
pline de jertfire de sine şi le va da o putere care o va depăşi pe aceea a
bărbaţilor. Ele pot să facă în familii, o lucrare pe care bărbaţii nu pot să o
facă, în însăși cercul intim al vieţii. Ele se pot apropia de inima celor la
care bărbaţii nu pot să ajungă. Este nevoie de lucrarea lor.” (Id, 464)
Istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și practica
actuală, ilustrează adevărul biblic că, într-adevăr femeile au un rol în
lucrare.
Problema hirotonirii femeilor, prin urmare, nu este dacă
femeile pot sluji în lucrare. Biblia, confirmată de Spiritul Profetic, a
stabilit deja că: femeile pot lucra în lucrarea Evangheliei.
Care ESTE problema?
Problema reală în dezbatere este, dacă Scriptura permite
femeilor lucrarea de a îndeplini funcțiile de lider/conducător, pe care sunt
chemați să le exercite prezbiterii și pastorii.
Învață oare Biblia că femeile pot fi hirotonite în
lucrare, ca prezbiteri și pastori?
Răspunsul la aceasta importantă întrebare, îl vom studia
în următorul articol.
claudiu popa,
București,
03.07.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu